Program

Ansamblul Nairi al Uniunii Armenilor din România, sucursala Constanța

Aria de răspândire a populaţiei armeneşti pe teritoriul Dobrogei este mare :oraşele Constanţa, Tulcea, Sulina, Babadag, Medgidia, Cernavodă, Hârşova. Documentele de arhivă şi actele de stare civilă, atestă că de exemplu în 1911, în localitatea Murfatlar, cu o poulatie de 1500 suflete, 150 erau de etnie armeană. În comună Viişoara, la 13 noiembrie 1911, s-a născut Manuchian Manuc . În multe alte dobrogene au locuit familii de armeni. Se poate afirmă cu certitudine , că armenii erau aşezaţi nu numai în principalele centre urbane din Dobrogea, dar şi în majoritatea localităţilor rurale, unde ,în principal, se ocupau cu meşteşugurile, negoţul şi în mai mică măsură de agricultură.
În ce priveşte dinamică creşterii populaţiei Dobrogei, în etnografia Dobrogei, realizată de Ion Ionescu de la Brad în lucrarea « Excursion agricole dans la pleine de Dobroudjea avec un carte etnographique», publicată la Constantinopol,1850,p.153,cât şi în recensământul guvernatorulii rus Bielosercovici, populaţia nu a fost diferenţiată pe medii urbane sau rurale.Potrivit datelor lui Bieelosercovici, românii reprezentau în Dobrogea 22%, tătarii 38%, turcii 18%, bulgarii 13%, grecii 4%, armenii, evreii, lipovenii, diverse nationalitai câte 1%. Potrivit aceleaşi surse, în 1878 românii erau în Dobrogea (sangiacul Tulcea până la linia ferată Constanţa-Medgidia- Cernavodă) în proporţie de 35%bulgarii, 29%,ruşi 10,1%,lipoveni 9,7%greci, armeni, evrei, tătari 14,7%.

Conform datelor prezentate de Primăria Constanţa pentru anul 1880 la cea dată existau 279 români, 1.543 greci, 348 bulgari, 175 armeni, 410 turci, 1.804 tătari, 3 sârbi, 29 germani,37 austrieci, 12 unguri, 32 engleji, 8 ruşi, 234 evrei, alte naţionalităţi 248, totalul populaţiei fiind de 5.203.M.D.Ionescu preciza în lucrarea « Cercetări asupra oraşului Constanţa (Tipografia Thoma Basilescu 1897,p.88) că la 1895, din totalul de 10.419 locuitori al Constanţei, 2.519 erau români, 2,460 greci, 1.060 bulgari, 2.202 musulmani, 855 evrei, 51 francezi, 109 italieni,559 armeni, 45 englezi, 181 austrieci, 331 germani, 5 olandezi, 33 ruşi, 4 sârbi, 4 muntenegreni.

Tabloul statistic realizat de Gr.Dănescu la 1899 distinge, în ţinutul dintre Dunăre şi Mare, 25 de naţionalităţi care totalizau circa 260.000 de suflete, dintre care 118.999 români, 1.391 italieni, 121 francezi, 11 belgieni, 8.445 greci, 576 albanezi, 66 englezi, 38.539 bulgari,13.680 ruteni, 12.801 lipoveni, 63 polonezi, 93 muntenegreni, 32 sârbi,12.146 turci,28.670 tătari,3.832 găgăuzi,675 unguri,4.654 evrei,2.749 armeni,2.852 ţigani.

La începutul anului 1900, numărul locuitorilor din Constanţa era de 12.752,iar la finele lui 1905 ajunsese la 15.777,din care 9.165 români,2.327 greci, 1.315 musulmani,831 bulgari, 812 evrei,610 armeni,309 germani,217 italieni,95 francezi,105 englezi şi alte naţionalităţi.

În iunie 1916 populaţia Constanţei era de 33.918,din care 21.971români, 2.326 greci,2.815 musulmani, 1.728 bulgari,1.092 evrei,1002 armeni,642 germani, 518 italieni,175 francezi,649 englezi şi alţii.

La recensământul făcut la 10 aprilie 1928 în Constanţa locuiau 47.989 români, 6.170 greci, 3.615 turci şi tătari, 3.660 armeni, 2.067 evrei, 975 germani, 120 cehi,, 123 polonezi, 795 unguri, 171 austrieci, 455 italieni, 15 americani, 16 spanioli,2.037 bulgari, 219 iugoslavi, 1.033 albanezi, 25 englezi, 709 ruşi, 210 alţii, în total 70.492 suflete (Petite guide de la Constantza, Dean Georgersco).

În perioada interbelică numărul armenilor creşte la circa 9.000, că după 1944, că urmare a celor două valuri succesive de emigrare, să scadă simţitor. Armenii s-au despărţit cu durere de patria lor adoptivă, România, unde ei şi familiilor lor au trăit şi muncit de generaţii. În mesajul adresat poporului român la 21 iunie 1948, când cel de al doilea grup de peste 1.000 de armeni , parsea ţară, se spune : « În momentul când, după o îndelungată convieţuire alături de poporul român, ne reîntoarcem în patria mama, considerăm drept o sfânta datorie să va trimitem,pe această cale, salutul nostru frăţesc, însoţit de cele mai sincere gânduri de mulţumire şi recunoştinţă pentru ospitalitatea pe care ne-aţi acordat-o în decursul şederii noastre pe plaiurile româneşti. Noi, supravieţuitorii armeni ai groaznicelor masacre turceşti,nu vom uită nicidata înţelegerea poporului român pentru durerile noastre. Ne despărţim de voi, purtând în inimile noastre neşterse amintirile de prietenie şi dragoste, urând poporului român dezvoltare paşnică şi un viitor fericit ».

În următorii ani, în special între anii 1960-1985, armenii emigrează masiv spre Ocident, dar ales spre Statele Unite ale Americii. La recensământul din 1992 numărul armenilor scade la 567, că la recensămîntul din 2002, să se înregistreze un număr de 415 . Referindu-ne la această cifra trebuie spus că ea înregistrează inclusiv familiile mixte. Acest proces de asimilare s-a intensificat în special în perioada posbelică, iar ceea ce a diminut substanţial comunitatea este faptul că numărul armenilor vorbitori de limba armeană a scăzut ,ceea ce a dus la integrarea cetăţenilor români de etnie armeană în restul populaţiei.

În 1989 prăbuşirea regimului totalitar a creat largi posibilităţi de revigorare şi pentru comunitatae armeană. La 7 februarie 1990 se puneau bazele Uniunii Armenilor din România, care a căpătat stataut oficial în aprilie 1990. Au fost create filiale în toate localităţile cu populaţie de etnie armeană.

Membrii primului Comitet al Uniunii Armenilor din România, Filiala Constanţa au fost : Arsen Sarchizian, Harry Tavitian, Sarchis Ehsichian (preşedinte), Arsaluis Gurău,Vraj Derderian, Antranig Pilosian.
Primul obiectiv spre care s-au orientat cei aleşi la conducere a fost organizarea unui curs de învăţare a limbii materne. Cele două cicluri de învăţământ (începători şi avansaţi) conduse de inimoasele profesoare Azaduhi Benlian şi Arsaluis Gurău, nu au întârziat să dea roade.
O atenţie deosebită acordă UAR, filiala Constanţa şi manifestărilor cultural-artistice. Membrii comunităţii participă cu bucurie la acţiuni comune cu alte etnii constănţene, expoziţii de costume naţionale, simpozioane, seri distractive sau evocări pe teme privind obiceiurile şi tradiţiile minorităţilor din Dobrogea.
Acum cursurile de limba armeană sunt predate de doamna Azaduhi Benlian.
Însufleţiţi de spusele renumitului lingvist, orientalist, armenolog şi un mare prieten la armenilor, Vlad Bănăţeanu(1900-1963), armenii constănţeni sunt decişi să-şi păstreze limba şi cultura. « Armenii-spunea Vlad Bănăţeanu-sunt datori să-şi păstreze tradiţiile, să fie mândri şi de vechimea lor că popor şi de istoria lor glorioasă, să-şi cultive limba strămoşească cu toate legăturile comune politice şi culturale care îi leagă şi de istoria noastră şi care ne fac să-i simţim alături de noi la toate ocaziile. Dacă armenii vor fi siliţi, prin împrejurari vitrege lor, să se asimileze poporului român, îi vor trece cu cinste moştenire calităţile lor mari. Recunosc totuşi că-mi vine greu să cred în asimilarea lor, căci dacă armenii au trebuit să se împrăştie prin toată lumea, că să nu-şi piardă naţionalitatea şi religia şi dacă, în ciuda atacurilor şi persecuţiilor din cursul istoriei lor zbuciumate, au ştiut să-şi apere existenţa timp de vreo 30 de secole, dacă au ştiut să se menţină că popor, înseamnă că sunt un popor de o rară vitalitate, un popor menit să traiască. Cetăţeni buni vor fi însă şi fără să fie asimilaţi »

Scris de Anaid Tavitian